12 bis-7.4 Regionalisme

https://liviucretu.wordpress.com – pagina 7.4

REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – din fr. régionalisme.

POPULÁR, -Ă, populari, -e, adj. 1. care aparține poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ care este alcătuit din oameni din popor și lucrează pentru popor. 2. creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. care este făcut pentru popor, creat pentru necesitățile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrări), care poate fi înțeles cu ușurință de oricine; simplu, natural. 4. care este iubit de popor, care se bucură de simpatia, de considerația opiniei publice; p. ext. cunoscut de toți. ♦ care are o comportare prietenoasă, cordială, atentă față de toată lumea. – din fr. populaire.

MAGHIARÍSM, maghiarisme, s.n. Termen, expresie, construcţie proprie limbii maghiare, împrumutată (fără necesitate) de altă limbă şi fără a se fi adaptat la sistemul acesteia. – Maghiar + suf. -ism.
MAGHIARÍSM ~e f. Împrumut din limba maghiară. /maghiar + suf. ~ism

Am extras din dicționarul lui Hâncu cuvintele derivate din limba maghiară, după cum se poate citi mai jos.

BAI– s.n. reg.- necaz, supărare, /magh. baj

BĂNAT– s.n. reg.- 1.tristețe, părere de rău 2. necaz, supărare /magh. bánat

BÂLCI– s.n. reg.- târg mare organizat la date fixe și însoțit de petreceri populare 2. (fig. fam.) gălăgie mare /magh. bolcsu

BÂNTUI– vb. reg.- (despre forțele naturii, boli etc.) a veni cu violență, producând pagube și suferințe, a pustii, a devasta /magh. bántani

BETEAG– adj. și s.m. f. (pop)- 1. (persoană) infirmă, schiloadă 2. (persoană) bolnavă /magh. beteg

BIRĂU– s.m.– primar al unui sat din Transilvania /magh. biró

BOAITĂ– s.f.- vită slabă, termen de batjocură pentru oameni /magh. boiti= vite cornute

BORVIZ– s.n.- apă minerală /magh. borviz

CANAF– s.n.- ciucure /magh. kanaf

CETLUI– vb.- 1. a lega strâns 2. a bate/magh. csatolni

CHEZAȘ– s.m. și f.- persoană care își ia răspunderea pentru cineva, garant /magh. kezes

CHIBZUI– vb.- 1. a gândi bine, adânc; a cumpăni 2. a pune la cale, a plănui /magh. kepezni= a forma

CHIP– s.n.- 1. față, obraz, figură 2. înfățișarea unei ființe 3. imaginea unui obiect redat prin desen, pictură, sculptură, chip cioplit= idol etc. 4. mod, fel, gen 5. modalitate, posibilitate /magh. kep

CHIPEȘ– adj.- frumos, arătos /magh. képes

CIOPOR– s.n.- grup de animale de același fel, cârd /magh. csoport

CIUCIULI– vb. (pop.)- a se ghemui, a se chirci /magh. csücsülni

CLOP– s.n. (reg.)- pălărie cu boruri înguste, din fetru de culoare neagră /magh. kalap

COPÂRȘEU– s.n. (reg.)- sicriu /magh. koporsó

COPOI– s.m.- câine de vânătoare care urmărește vânatul după miros; câine polițist folosit pentru urmăriri /magh. kopó

DĂRAB– s.n. (reg.)- bucată /magh. darab

DÂMB– s.n.- ridicătură de pământ mai mică decât dealul /magh. domb

DOROBANȚ– s.m. (inv.)- 1. ostaș din infanterie 2. jandarm /magh. darabant

DRIC– s.n.- 1. partea de sus a unui car (în care se încarcă ceva) 2. vehicul special care duce mortul la groapă 3. (pop.) punct culminant, miez /magh. derék

DUGLIȘ– adj. s.m. și f. (reg.)- 1. (om) leneș, trândav /magh. dög

FĂGAȘ– s.n.- urmă adâncă lăsată în pământ de apa ploilor mari sau de roșile unui vehicul; (fig.) direcție, drum /magh. vágás

FĂGĂDĂU– s.n.(reg.)- han, cârciumă /magh. fagadó

FEDELEȘ– s.n. – butoiaș mic /magh. fedeles

FEREDEU– s.n.(reg.)- 1.baie, local public pentru făcut baie 2. localitate balneară /magh. dial. feredö

GÂND– s.n.- 1. rezultatul procesului de gândire; 2. închipuire; 3. minte, memorie; 4. intenție, plan; 5. convingere, părere; 6. voie, dorință, plac /magh. gond

GINGAȘ– adj.- 1. delicat, fin, firav, plăpând; 2. mofturos la mâncare; 3. (despre plante) nerezistent la frig sau căldură excesivă; 4. (despre acțiuni) care cere multă pricepere pentru a fi dus la bun sfârșit /magh. dsingás

GINGAȘ– adj.- 1. delicat, fin, firav, plăpând; 2. mofturos la mâncare; /magh.

GIULGIU– s.n.- 1. pânză subțire și fină; 2. pânză în care se acoperă mortul; lințoliu /magh. gyolcs

HALCĂ– s.n.- bucată mare de carne /magh. halk

HAPSÂN– adj.- 1. rău la inimă, câinos 2. lacom de bani, de mâncare, de avere /cf. magh. habzsi

HOLDĂ– s.f.- câmp semănat cu același fel de plante; lan. / magh. hold

HOTAR– s.n.- 1. graniță, frontieră 2. linie despărțitoare între două proprietăți 3. (fig.) margine, capăt 4. moșie, țară / magh. határ

ILĂU– s.n. (reg.)- nicovală / magh. ülö

IMAȘ– s.n.- teren pe care crește iarbă folosită ca pășune pentru vite; pășune, izlaz, suhat / magh. nyomás

JIMBLĂ– s.f.- franzelă / magh. szemlye

MEGIEȘ– s.m. și s.f.- 1. (ist.) țăran liber, stăpân pe pământ 2. (pop.) vecin / magh. megyés

MELEAG– s.n.- loc, ținut, regiune / magh. mellék

MINTEN– adv. (reg.)- îndată, imediat / magh. minten

MINTENAȘ– adv. (reg.)- îndată, imediat, minten / magh. minten

NEAM– s.n.- 1. popor, națiune 2. familie, viță 3. rudă 4. specie, gen, fel, soi/ magh. nem

NEMEȘ– s.m. și s.f.- denumire dată în Transilvania, în evul mediu, unui nobil sau unui membru al clasei stăpânitoare /magh. nemes= nobil

PALINCĂ– s.f.(reg.)- 1. rachiu 2. țuică /magh. pálinka

PILDĂ– s.f.- 1. exemplu bun de urmat, model 2. pedeapsă care să servească drept avertisment și pentru alții 3. povestire cu un cuprins moralizator (cu tâlc); maxima; proverb; zicală /magh. példa

PIȚULĂ– s.f.(în Trans., Bucovina)- ban de valoare mică, gologan, para /magh. picula

POTICĂ– s.f.(reg.)- farmacie /magh. patika

PUSTĂ– s.f.- câmpie întinsă, stepă /magh. puszta

RĂZEȘ– s.m.- țăran liber din Moldova în timpul orânduirii feudale, posesor al unei bucăți de pământ, moșnean /magh. részes

SĂCĂLUȘ– s.n.- tun mic, primitiv /magh. szakallás

SĂLAȘ– s.n.- 1. adăpost vremelnicpentru oameni sau animale 2. locuință, casă 3. mică așezare omenească /magh. szállas

SĂLĂȘUI– vb.- 1. a- și avea locuința într- un anumit loc 2. a da cuiva adăpost 3. a se stabili /magh. szakallásolni

SĂMĂDĂU– s.m. (reg.)- persoană care ține socotelile cuiva; socotitor /magh. számadó

SEAMĂ– s.f.- 1. (în expr. și locuțiuni, exprimă ideea de calcul mintal , de constatare) de bună seamă= desigur, fără îndoială, mai cu seamă= mai ales; a- și da seama= a pricepe, a constata; a- și lua seama= a se răzgândi. 2. (în expr. și locuțiuni, exprimând ideea de folos, de grijă): a da în seamă cuiva= a da în îngrijirea cuiva; a lua seamă= a se ocupa, a se îngriji. 3. însemnătate, importanță, faimă. 4. fel, gen, soi. 5. rost, rânduială. 6. socoteală, calcul. 7. număr, cantitate. 8. câțiva magh./szám

SERVUS– interj. (reg.) formulă familiară de salut /germ. servus

SLANĂ– s.f. (reg.)- slănină cf. magh. szalonna

ȘAN– s.n.- calapod pentru păstrarea formei încălțămintei magh./sám

ȘARG– adj.- (despre cai) cu părul de pe corp galben deschis, iar cel de pe coamă și coadă de culoare neagră magh./ sárga

ȘOIM– s.m.- 1. nume dat mai multtor păsări răpitoare de zi, care se hrănesc numai cu pradă vie. 2. cuvânt care denumește pe omul viteaz, curajos, gata să înfrunte orice primejdie, șoiman 3. (pop.) cal iute și sprinten, șoiman /magh. sólyom

ȘOLDAN– s.m.- pui de iepure (fig.) tinerel /magh. süldö

ȘONTÂC– interj.- cuvânt care redă mersul șchiopătat al cuiva /magh. șántika

ȘPAN– s.m.- 1. nobil din Transilvania feudală, stăpânitor al unui ținut 2. (înv.reg.) administrator /magh. span

ȘUVOI– s.n.- 1. curs deapă umflat de ploile mari, care curge cu repeziciiune 2. (fig.) mulțime de oameni în mișcare; abundență de vorbe /magh. șiá

TĂRÂM– s.n. (pop.)- 1. ținut, regiune, meleag 2. domeniu, sferă de activitate /cf. magh. terem= sală mare

TARHAT– s.n.- 1. povară, sarcină 2. bagaj /magh. terhet

TERCHEA- BERCHEA– s.m. și f. invar.- nume dat unui om care nu e bun de nimic /magh. tarka barka

TREGHER– s.m. (reg.)- hamal /germ. träger

ȚUNDRĂ– s.f. (reg.)- haină țărănească lungă până la genunchi, făcută din dimie; suman, zeghe /magh. condra

URIAȘ– s.m. și f., adj.- 1. personaj din basme închipuit ca om cu puteri supranaturale, extraordinar de mare și de puternic 2. (fig.) personalitate de seamă, titan II. adj.- foarte mare, enorm /magh. óriás

VÂNZOLI– vb.- a se agita de colo până colo /magh. vonszolni

VICLEȘUG– s.n.- viclenie /magh. hitlenség

VILEAG– s.n. (pop.)- a da în vileag= a face cunoscut în fața tuturor /magh. világ

Extrase din: ”Dumitru I. Hâncu- Dicționar al limbii române”- Ediția a IV- a- Editura Moldova 1995.
1,43% din cuvintele românești sunt de origine maghiară.