https://liviucretu.wordpress.com
46- 14.3.- De la naționalism la dosarul personal – Gabriel Andreescu
…… Legătura între naționalism, manipulările politice și servirea, pe vremuri, în afara granițelor țării, a autorităților comuniste, de către unii dintre actorii politici și din mass- media actuali reprezintă un subiect fascinant pe care, sper, cititorii o să- l poată explora și cu alte ocazii. …… Importantă în ultimii ani, a fost, și la fel este astăzi, o
rientarea ziarului Adevărul, dată de către actualul director, Dumitru Tinu. Adevărul pare să fi dezvoltat o adevărată strategie de susținere a tensiunilor etnice și de subminare a tratatelor României cu vecinii. Este acest aspect fără legătură cu faptul că, în timpul istoricei Reuniuni de la Copenhaga, din 1975, Dumitru Tinu, petrecea un timp îndelungat în capitala Finlandei ca ziarist al Scânteii? Sau să luăm cazul lui Octavian Paler, directorul onorific al României libere. Acesta a fost un critic vehement al fostei puteri, iar acum a devenit un acuzator al celei noi. Las la o parte argumentele, uneori motivate, pentru a nota mesajul său fundamental: 1) puterea actuală este de aceeași natură cu puterea anterioară; 2) guvernul trebuie să cadă, președintele este compromis.
O asemenea interpretare a actualelor realități politice invită la ocuparea leadership- ului politic de către altcineva, capabil să reprezinte interesele naționale pe care dl. Paler le invocă. Cine poate fi acest altcineva? Oricum, devine ciudată severitatea dlui Paler față de actualii guvernanți, în raport cu aprecierea despre fostul director al SRI, care ar reprezenta un fel de Fouché al României și ar da dovadă de un patriotism pe care clasa noastră politică se arată incapabilă să- l perceapă. 
Dar cum e posibil ca dl. Octavian Paler să- i creeze o aură de patriot lui Virgil Măgureanu, omul implicat în toate evenimentele grave din perioada postdecembristă (Berevoiești, mineriade, promovarea organizațiilor extremist- naționaliste, ascultarea pe scară largă a telefoanelor, manipularea ori vinderea dosarelor aflate în arhiva SRI etc- ca să nu mai vorbim despre scandalurile legate de Banca Columna și vila sa, pentru care se află sub anchetă)? 
Academia Cațavencu vorbea despre sponsorizări ale cărților sale prin Banca Columna, se discută despre intervenția dlui Virgil Măgureanu pentru ca fiul dlui Octavian Paler să ocupe un post în Italia. Dar astfel de date anecdotice nu pot niciodată proba actul de voință al cuiva. Mai semnificativ pentru politica pe care o promovează dl. Octavian Paler este povestea vieții sale. Și în acest caz vom descoperi pattern- ul „externelor”. Cariera fulgerătoare a dlui. Octavian Paler în anii `60, începutul anilor `70- în fruntea Televiziuniii și a României libere, în CC al PCR- , s- a petrecut după stagiul de atașat cultural în Italia. 
Firesc, prestația din Italia se poate afla undeva, la originea intrării sale în nomenclatură. Să fie acesta contextul relației speciale- altminteri absurdă- cu Virgil Măgureanu? (Calitatea articolelor dlui. Octavian Paler a fost apreciată de Banca Internațională a Religiilor, condusă de oameni forte ai regimului trecut, care i- a oferit recent ziaristului un premiu pentru „intransigența”sa).
Un excelent clip electoral din timpul campaniei ni- l înfățișa pe Emil Constantinescu îndemnat de un bătrân din satul natal să meargă la București pentru a- i da jos pe domnii de acolo, și, luându- le locul, să pună capăt necazurilor cu care se confruntă țara românească. Bătrânul nu- și imagina o clipă că, odată ajuns la București, fiul satului se va apuca de hârjoane de genul celei din călătoria Hanoi- New Delhi. Ar fi momentul acum, la un an de la preluarea Puterii ca Emil Constantinescu să- și amintească de îndemnul bătrânului. Și să îmfățișeze românilor imaginea unui om mult mai serios. Cel puțin până când se va vedea luminița de la capătul tunelului.
ală o nevoie vitală de o organizație care să- i reprezinte interesele în raport cu politicianismul dâmbovițean practicat de toate partidele, indiferent dacă sunt la putere sau în opoziție. Această organizație ar putea fi incontestabil Alianța Civică. Problema care se pune în fața Congresului din aceste zile nu e dacă Alianța trebuie să rămână sau să iasă din CDR, ci dacă ea găsește forța necesară pentru a se constitui, părăsind politica (și, evident CDR) într- o instanță care să judece toate partidele din România din unghiul de vedere al respectării democrației, moralei și adevărului. Din acest punct de vedere nu problema ieșirii din CDR trebuie să constituie principalul subiect de dezbatere al Congresului, deoarece e de la sine înțeles că Alianța nu mai poate fi tovarășa de drum a partidelor aflate la putere, ci problema unei transformări a Alianței în necesarul reper moral al societăți românești. E ultima șansă a Alianței Civice.
liviucretu 